Cautare rapida:

Articole Online Articole Recente Propune un articol Inregistrare Autori Cauta Contact

Copiii Facebookului

Format PDF | Tipareste

Desigur că e la modă să ne prefacem în atleți epuizați care se încumetă să ridice haltere de carton și să facă gimnastică pe platforma îngustă a indentității. Desigur că ne place la nebunie să înotăm printre imagini lutoase cu vâsle de oțel, acuzând dureri cumplite de spate. E normal să ne dăm eroi, ctitori sau martiri mai ales când ne crește sub nas trufandaua aroganței. Însă ce e și mai interesant este că ne place mult să ne dăm copii , mititei, drăgălași, zulufați, crețulini și bolfoșei când toată lumea știe că astăzi suntem în deplinătatea maturității și am depășit pragurile pubertății amorfe. Cu alte cuvinte, e captivant să îți aduci aminte cum stăteai tu simpatic în pozică, la grădiniță, cu fundiță sau în costum de lup, de urs, de crocodil sau de rinocer (nu mai contează ce întruchipai, oricum erai savuros) și cum te minunezi astăzi, tu de tine, pentru că ești o persoană reușită. Neașteptat. Adică din puiuțul blond te-ai făcut un Johnny Bravo și, dacă te-ar pune cineva să explici, nu ai ști cum. Cu toată inocența și fragilitatea pe care o mimezi, pui pe Facebook poza în care primeai darul de Moș Crăciun. E destul de greu să faci toată operațiunea, mai ales când e alb negru devine obositor și frustrant. Însă îți asumi riscul și te cocoțezi pe siteul de socializare cu tot cu scutece ca să vadă EL sau EA că tu de mic ai fost delicios și că ai un suflet tânăr de artist. E o strategie în fond, pentru că nu ți-a plăcut niciodată să faci public faptul că ai sentimente pentru mamă, tată și să recunoști că duci în cârcă o poveste cu măsele mici, necrescute, plânsete în magazinele cu jucării și teme nefăcute. Dar acuma prinde bine o copilărie dulce, năzbâtioasă cu chip senin și cu dorința acerbă de a ți se spune (eventual comenta) că încă semeni cu ăla micu din poză, că nu te-ai schimbat, că ești tot atât de scump sau scumpă. Asta e. Mai faci salturi dezechilibrate în afara realității ca să te poți împăca sincer cu propria-ți identitate , să poți să îți consumi restul vieții confortabil în propriile constrângeri, cu o calmă severitate pe care ai căpătat-o în timp ce completai rebusuri. Poate că ești frustrat și ai nevoie de dovezi din trecut ca să te reconstitui.Poate că ți-a scăpat printre degete copilăria. Poate că ai nevoie de protecție și te-ai săturat să porți cotiere mari, greoaie care te rod până în adâncul conștiinței. Cert este că te-a adoptat cu brațele deschise Facebookul, ca un cămin unde poți să te joci alături de cei mari. Ești mămos și te guduri pe lângă pe retele de aplicații. Din când în când te dai în scrânciob cu mâinile în aer pentru că știi că pe jos lucește pagina albastră în care ai vrea să te cufunzi ca într-un ocean.




Despre autor

Fulga Adelina, studentă la Facultatea de Jurnalism, Iași


Despre articol
Autor: Vizitator
Numar de vizualizari: 672
Numar de cuvinte: 484



Nota: Nu a fost notat

Comentarii

Nu exista comentarii pentru acest subiect.

Adauga un comentariu

Ne pare rau, nu aveti posibilitatea sa adaugati comentarii. Pentru a putea lasa parerea dvs. va rugam sa va autentificati.

    imotrading.to | chequedejeuner.ro