Cautare rapida:

Articole Online Articole Recente Propune un articol Inregistrare Autori Cauta Contact

Dincolo de gard

Format PDF | Tipareste

Faza cu gard ul trebuie să o tratez la un psiholog, numai el mă poate face să sar gardul şi să respir liber. Acum serios vorbind (de parc ă aş fi glumit pînă acum) gardurile mă cam întristează. Probabil faptul că am prins ceva anişori îngrădiţi în comunism şi apoi restul vieţii îngrădit de… “amănuntele” cotidiene ale unui capitalism dezamăgitor, dar încă mă înspăimîntă această meteahnă a românilor de a îngrădi tot ce prind. Parcuri, grădini, grădiniţe, şcoli, maidane, magazine, spaţii verzi, trotuare, scări de bloc… toate au un gard mai mic sau mai mare, mai robust sau mai firav. Nu contează că e făcut din portiere de maşini legate cu sîrmă ghimpată ruginită sau din tablă groasă, lemn, cărămidă, beton … trebuie să delimităm foarte clar zona respectivă. De multe ori acel gard nu va proteja sau nu va delimita nimic dar ne dă sentimentul de… proprietate. ” Primul lucru care-mi sare în ochi de cum sosim sunt câteva biciclete lăsate sub un şopron aşa, pur şi simplu… Casa are un fel de gard, dar poartă nu. Oricine poate intra oricând şi totuşi nimeni nu o face. Îmi era dor de genul ăsta de oameni! ” “Prima zi“, un articol de Fiulsoarelui (nu al Ploii) (“Prima zi” este un articol dintr-un jurnal de călătorie, “Aventură în Danemarca“. Iubitorii genului se pot bucura de acesta în primul rînd pentru că e la început de drum şi pot gusta fiecare aventură. În plus pot garanta articole scurte, la obiect, cu o exprimare naturală şi mişto.) Nu pot uita nici azi vocea terminată a cîte unui pensionar crăcănat care striga din toţi bojocii de la balcon să nu mai călcăm spaţiul verde de parcă acela chiar exista şi parcă l-am fi călcat pe grumaz nu pe iarbă. Şi, ca să o zic p-aia din suflet, apărăm cîte un petic de iarbă de prin parcurile neîngrijite ale partriei dar nu am fost în stare să oprim defrişarea pădurilor… Ce să zic, marii salvatori ai planetei, o babă tremurîndă şi doi moşi băloşi! Îngrădim parcurile! Ce mama dracului trebuie dosit, ascuns, delimitat, secţionat acolo?!? Parcul trebuie să fie o zonă liberă, aerisită, accesibilă, prietenoasă. La fel pot spune şi despre şcoli, alei pietonale, grădini, biserici, instituţii private sau de stat. Nimic nu e mai rău pe lumea asta decît lipsa libertăţii iar sentimentul claustrofob produs de garduri chiar ne afectează. Nu libertate a ne lipseşte nouă cel mai mult? Nu pentru ea au murit tinerii în ‘89? Aoleoooo ce mă enervez… Calm Meneoapole, calm! Respiră adînc, respiră!




Despre autor

Moneopol Ofticatu www.pionezadintrefese.ro


Despre articol
Autor: dan81076
Numar de vizualizari: 575
Numar de cuvinte: 431



Nota: Nu a fost notat

Comentarii

Nu exista comentarii pentru acest subiect.

Adauga un comentariu

Ne pare rau, nu aveti posibilitatea sa adaugati comentarii. Pentru a putea lasa parerea dvs. va rugam sa va autentificati.

    imotrading.to | chequedejeuner.ro