Cautare rapida:

Articole Online Articole Recente Propune un articol Inregistrare Autori Cauta Contact

Sfârşitul democraţiei

Format PDF | Tipareste

Cota de implicare descreşte cu mărimea structurii. Dacă pentru noi înşine suntem vitali şi ce ni se întâmplă ne implică până la ultima fibră, pentru familie suntem importanţi, dar nu mai reprezentăm chiar totul. Sunt lucruri în familie care nu mai depind de noi şi de care nu mai suntem atât de interesaţi (Unde-şi pune ăla micu’ ciorapii, spre exemplu). Mergând pe fir, deja la nivelul comunităţii, al oraşului în care locuim, nu mai suntem prea importanţi şi căpătăm o oarecare detaşare faţă de chestiuni care, nu că nu ne privesc, dar care nu mai depind de noi. Votăm, mai dăm un interviu pe stradă, mai trimitem o scrisoare bine simţită primarului şi gata. Vocea noastră, ca persoană, deja s-a pierdut în mulţime. Urcând la nivelul ţării, lucrurile sunt şi mai clare şi deja simţim că prezenţa noastră la vot nu mai contează. La fel şi cam tot ce se decide la nivel naţional. Semnăm o petiţie, ieşim la o demonstraţie, dar asta nu ne afectează decât o scurtă perioadă, câteva ceasuri poate, după care viaţa ne reintră pe făgaşul firesc. Că asistăm la o dezbatere politică sau că vizionăm un meci de fotbal , e cam tot aia! E mai importantă berea din faţa noastră decât ce se-ntâmplă pe ecran. Unde duce chestia asta? Cineva spunea că o integrare mai serioasă la nivel european va face lumea placidă şi indiferentă, deschizând spaţii largi de manevră şi manipulare politruci lor profesionişti. Totul devine atât de abstract şi rarefiat, încât individul nu va mai discerne adevăratele mişcări. Va fi, altfel spus, o stingere a democraţie i, devenită caducă. Iar asta se va face pe-un val de nepăsare în care va fi greu de mobilizat masa alegătorilor în favoarea uneia sau alteia dintre idei. Inerţia va fi, pur şi simplu, prea mare! Cam aşa se întâmplă, de fapt, şi-n SUA , unde cetăţeanul de rând chiar nu mai are nici un cuvânt de spus, fiind doar carne de tun şi masă de manevră pentru aparatul politic. Senat, Camera reprezentanţilor, Trezorerie, Casa albă sau Pentagonul au devenit instituţii care funcţionează după alte reguli decât cele ale democraţiei. Pârghiile sunt lobby-ul, manipularea mediatică, grupurile de interese şi-o strategie care nu mai are cu naţionalul decât faptul că cei înrolaţi şi trimişi pe-aiurea ca s-o înfăptuiască sunt cetăţeni americani (sau aliaţi). Nu e greu de imaginat că aproape acelaşi lucru s-ar întâmpla în cazul unei Europe unite, cu un guvern federal şi-o armată unică. Deciziile ar depinde mai mult de specialişti şi de marile interese economice decât de votul popular. Ce mai rămâne din democraţie, în cazul ăsta? Doar un spectacol mediatic, plin de chipuri zâmbitoare, desfăşurat în faţa unui public apatic. Practic, vorbim deja de-o autocraţie care se auto-susţine şi de-un acut sentiment de alienare a individului şi-a popoarelor. În Europa unită, orice popor ar fi minoritar.




Despre autor

Ionusk www.pionezadintrefese.ro


Despre articol
Autor: dan81076
Numar de vizualizari: 440
Numar de cuvinte: 476



Nota: Nu a fost notat

Comentarii

Nu exista comentarii pentru acest subiect.

Adauga un comentariu

Ne pare rau, nu aveti posibilitatea sa adaugati comentarii. Pentru a putea lasa parerea dvs. va rugam sa va autentificati.

    imotrading.to | chequedejeuner.ro